Unde se duce poluarea când se duce?

Să luăm un personaj (nu foarte) imaginar și să-i zicem Mișu. Mișu e foarte preocupat de schimbările climatice și dorește să facă tot ce ține de el pentru a le stopa. În acest sens, Mike dă la buy-back vechea lui mașină pe motorină (să-i zicem Suzy), ia o subvenție generoasă de la Guvernul României, mai pune și el niște bănuți și-și cumpără o electrică. De acum poate dormi liniștit: nu mai poluează, nu mai generează CO2, nu mai ucide ursuleți polari când se duce la muncă.

Însă, în vreme ce Mișu își doarme somnul dulce și nevinovat, Suzy începe o nouă viață. Este preluată de o rețea de dealeri second-hand și trimisă în Kenya. După o rapidă revizie și o minimă re-cosmetizare, Suzy este cumpărată de kenyanul Mwangi și pornește duduind pe străzile din Nairobi. Tot CO2-ul care-i iese din țeava de eșapament se duce în atmosferă, aceeași atmosferă pe care o împart și Mwangi, și Mișu și ceilalți 7,9 miliarde de pământeni.

Nu e un scenariu de film, ci o realitate formulată ca atare de un raport ONU care arată că rablele din lumea civilizată sfârșesc pe șoselele din lumea a treia. Astfel, între 2015 și 2018, nu mai puțin de 14 milioane de mașini vechi au fost exportate din SUA, Europa și Japonia către țări sărace. Jumătate din ele au ajuns în Africa.

Raportul ONU arată că 80% din mașini nu respectau standardele minime de siguranță și mediu. Cu alte cuvinte, rablele occidentale nu doar că poluează dincolo de orice limită, ci reprezintă și un risc major de accidente.

În acest moment, pe șoselele lumii rulează circa un miliard și jumătate de autovehicule, iar în 2040 se estimează că vor fi peste două miliarde. Creșterea vine în principal din Asia, America de Sud și Africa, adică exact destinațiile predilecte ale negustorilor de rable. În India, ca să dăm un exemplu, piața de mașini second hand se va dubla până în 2026.

Un alt studiu, derulat de Inspectoratul Olandez pentru Transporturi și Mediu arată că, înainte de a fi exportate, mașinilor li se scot unele componente, cum ar fi airbag-urile, ABS-ul și catalizatorul, care sunt fie reciclate, fie vândute la negru pe piețele din Europa. Practic, africanii conduc niște bombe pe roți, lucru pe care-l poate confirma oricine a călătorit pe continentul negru.

În concluzie, CO2-ul pe care crede Mișu că l-a eliminat e ca Jana din melodia lui Mihai Mărgineanu: nu e moartă, se transformă. Sau, mai bine zis, se transferă, cu toate riscurile de mediu și de siguranță, de la bogați la săraci. Iar impactul asupra climei și ursuleților polari rămâne exact același.