După mai bine de 10 de ani de lupte încrâncenate împotriva a tot ce are roți și motor cu ardere internă și după sute de miliarde de dolari (sau euro) pompate în subvenții, politicienii par să-și fi dat seama că, dacă vor să salveze planeta, nu mașinile electrice sunt soluția. Planeta are alte probleme.
Au fost trei ani de criză medicală, urmați – în mod firesc – de crize de alte naturi. Au izbucnit două războaie, unul la granița României, celălalt în Orientul Mijlociu, cu efecte directe și imediate asupra economiei și societății. Alte războaie mocnesc. Singurii oameni cărora le merge bine zilele astea sunt vânzătorii de armament.
E firesc, deci, ca sperietoarea încălzirii globale să treacă pe planul doi sau trei, atât în discursul mass-media, cât și în deciziile de business ale actorilor politici și economici. Mai ales în condițiile în care revoluția verde a fost un fiasco, cel puțin în sectorul de transport.
De la „Zero emisii până în 2030’ la „hai, că mai vedem”
Estimările arată că pe șoselele lumii circulă actualmente 42 de milioane de EV-uri (Vehicule Electrice). Poate părea mult, dar dacă raportăm la parcul auto total al omenirii – în jur de patru miliarde de vehicule – electricele sunt o picătură într-un pahar cu apă. În România, din 8 milioane de autoturisme înmatriculate, doar 42,000 sunt electrice.
Prognozele s-au dovedit mult prea optimiste. Bateriile nu s-au ieftinit, așa cum promiteau promotorii electrificării. Companii de renume mondial continuă să recheme în fabrică loturi întregi de mașini după ce descoperă – fie singure, fie în urma vreunei nenorociri – că au trimis pe șosele niște bombițe cu roți. Curentul electric, benzina viitorului, nu doar că nu a devenit mai accesibil, ci s-a scumpit semnificativ ca urmare a conflictului – militar și politic – dintre blocul nord-atlantic și Rusia.
Pe lângă asta, înșiși producătorii auto și-au dat seama că nu-și pot onora promisiunea „zero emisii până în 2030” și ba au cerut amânări, ba și-au revizuit cu totul planurile ca să nu intre în faliment de la atâta ecologism.
Bunăoară, uriașa companie Ford, care construise o uzină întreagă la Oakville doar pentru mașini electrice, a decis s-o convertească pentru producția de camionete. Și nu orice camionete, ci modele Super Duty cu motoare de 7 litri pe benzină. Mai verde de-atât nu se poate. Divizia EV a gigantului Ford a avut pierderi de aproape cinci miliarde USD anul trecut și prognozează o pierdere de 5.5 miliarde anul acesta. Pățăști, vorba românului.
Hyundai, până nu demult un pionier al fenomenului EV, a tras aer în piept și s-a apucat să-și dezvolte portofoliul de mașini hibrid. Adică-s bune alea electrice, mai ales dacă le pui și bujii. „Piața de EV pure a încetinit”, se justifică firma coreeană.
Fără subvenții, Germania se predă.
Subvențiile acordate cu (poate prea mare) generozitate de guvernele occidentale au avut un efect pervers. Pe de o parte, au creat o piață EV care atârnă de perfuzii financiare ca un bebeluș de sânul mamei. Când se taie subvențiile, dispare piața.
Iată, nu mai departe de decembrie 2023, guvernul german a decis să oprească anticipat programul de subvenții, care oricum era scadent anul acesta. În opt luni de la decizie, piața EV din Germania s-a prăbușit. Vânzările Tesla au scăzut cu 65%, iar principalii jucători germani din piața electrică VW și BMW cu 23%. Semnalul de alarmă al producătorilor a ajuns pe masa autorităților germane, care s-au executat: programul va fi reluat cât de curând, cu un buget de 585 milioane de euro.
Pe de altă parte, subvențiile generoase au atras producători „nedoriți”, ca marile firme chinezești Cherry (numărul 1 în lume ca volum de vânzări), BYD, SAIC-MG și alții. Abia intrați pe piață de câțiva ani, chinezii dețin deja, laolaltă, 11% din piața europeană, cu o prognoză de 19% până la finele acestui an. Nu e de mirare că mașinile lor se vând bine, având în vedere că sunt subvenționate și de statul chinez, și de statele-piață.
Acest fenomen a determinat Comisia Europeană să-și revizuiască atitudinea față de „piața liberă” și să impună taxe suplimentare între 17% și 37% pentru tot ce vine din China. Desigur, cei care vor în continuare o mașină chinezească pot opta pentru multe mărci europene sau americane, pline ochi de subansamble chinezești sau produse cap-coadă în țara lui Xi Jinping.
La nivel de promovare și sclipici, e o mare asemănare între situația de azi a mașinilor electrice și Jocurile Olimpice recent încheiate. Dar, spre deosebire de competiția sportivă, unde atleții se întrec la alergări, înot sau tenis de masă, la „olimpiada electrică” se concurează pentru titlurile cine promite mai multe utopii, cine ciupește mai multe subvenții decât Musk sau cine se răzgândește primul. Lupta e cât se poate de strânsă, iar medaliile le vom plăti tot noi, cei mici.
Dacă vrei totuși să știi cât te-ar costa asigurarea RCA pentru o mașină electrică, Tesla, VW ID.3 sau Dacia Spring, atunci poți afla în doar câteva secunde accesând calculatorul-simulator RCA online.