În lupta pentru cotă de piață, producătorii de mașini au căutat întotdeauna să-și seducă clienții prin inovații care mai de care mai ingenioase. Unele – ca navigația, încălzirea în scaune sau camera video pentru parcare – și-au dovedit utilitatea și au devenit standard (sau opțiuni) pentru o gamă largă de modele.
Dar eu existat și destule idei pe care doar inițiatorii lor le-au considerat sclipitoare. Restul lumii a stat pe margine și a râs, și a râs, și a râs. Lista e destul de lungă, deși nu atât de lungă pe cât ar impune-o cei aproape 150 de ani de istorie a autombilului. Am ales din ea trei „inovații” (deși mai potriviți ar fi termenii argotici dudă sau gherlă) atât de stupide încât creierii care le-au născut ar trebui donați științei pentru un studiu aprofundat.
1. Pick-up-ul de bord.
Prin anii '50, înainte de apariția casetei audio, șoferii nu aveau opțiunea de a asculta ce muzică doresc. Radioul era regele șoselelor. Prin urmare, cineva s-a gândit să adapteze pick-up-ul casnic la condiții de drum. Încercarea a angrenat nume mari din industriile de mașini și electrocasnice: Crysler și Philips au dat drumul pe piață unor modele care s-au bucurat de un succes relativ și efemer. Și nu pentru că acul sărea în timpul mersului, ci dimpotrivă, pentru că n-o făcea. Pick-up-urile auto erau echipate cu un ac mai greu, care călca mai tare pe striațiile discului pentru a preveni săriturile. Dar, din cauza greutății, după 3-4 folosiri în mașină, striațiile se distrugeau și discul era...daună totală. Din fericire, la începutul anilor '60 a apărut casetofonul, iar suferințele pick-up-ului auto – și ale iubitorilor de muzică - au fost curmate.
Muhammad Ali (Cassius Clay)
2. Sacul exterior pentru transport câini.
Cum să faci să călătorești cu câinele dar să nu lase păr în mașină? Asta pare să fie întrebarea la care a încercat să răspundă inventatorul – dacă-i putem spune așa – sacului exterior pentru transport de câini. Acest sac se atașa de portiera mașinii printr-un sistem de cârlige, câinele atârnând deasupra asfaltului în timp ce stăpânul lui conducea cu 100 de kilometri la oră pe autostradă. La finalul unei astfel de călătorii, suntem convinși că nu exista fir de păr nici în mașină, nici pe câinele propriu-zis.
3. Grătarul de eșapament.
Atât de mult iubesc americanii burgerii încât cineva s-a gândit...da, s-a gândit că ar fi o idee bună să-ți pregătești burgeri la țeava de eșapament. Sistemul (mult spus) adăuga o buclă eșapamentului, pe care gazul fierbinte o încingea la fix cât să frigă o chiftea. Nu exista contact între gaz și carnea propriu-zisă, dar numai gândul de a mânca ceva din fundul mașinii i-a făcut până și pe cei mai gurmanzi americani să spună pas strălucitei inovații. La urma urmei, cât de foame poate să-ți fie ca să recurgi la așa ceva?