Născute daună totală. Trei dintre cele mai proaste mașini occidentale.

Industria auto din blocul comunist a fost net inferioară celei din Lumea Liberă. Înapoierea tehnologică, materialele de proastă calitate și nepăsarea față de confort, calitate și siguranță au stat la originea unor modele auto demne de tot râsul. Nu dăm exemple, ca să nu supărăm proprietarii de Trabant.

Totuși, nici industria auto occidentală n-a fost scutită de rateuri. Mai rare, mult mai rare, dar cu atât mai sonore cu cât mașinile cu pricina purtau emblemele unor mărci celebre. Vom prezenta astăzi trei dintre ele.

1. Ford Pinto, o mașină incendiară.

Anii '60 marcau intrarea pe piața americană a legendarei Broscuțe de la Volkswagen și începutul erei mașinilor economice dincolo de Ocean. Lee Iacocca, președinte al Ford Motor Company în acea perioadă și părinte al modelului Mustang, și-a dorit să stăvilească asaltul automobilelor europene sau japoneze și să ofere americanilor o mașină simplă și ieftină produsă local.

Iaccoca le-a trasat din pix subalternilor săi doi parametri ai mașinii pe care și-o dorea: o greutate de maximum 900 de kilograme și un preț de cost de cel mult 2000 de dolari (la valoarea de atunci). Două obiective extrem de ambițioase pentru o America dirijată de conceptul Bigger is better (Cu cât mai mare, cu atât mai bun). Dar problema cea mai mare a fost timpul: norma industriei era de patru ani pentru un model nou, de la idee la producției. Pentru Ford Pinto, inginerii au avut la dispoziție doar 21 de luni.

Odată ieșită pe poarta fabricii, mașina a fost un imens succes de casă. Era simpatică, avea o alură sportivă, era ieftină și, mai presus de toate, era americană. Dar după nu mult timp, a devenit dureros de evident că Pinto era o mașină concepută pe genunchi.

Pinto avea o problemă majoră: dacă era lovită din spate, chiar și la viteză mică, rezervorul se spărgea și mașina lua foc în câteva secunde. Se estimează că între 500 și 700 de americani și-au pierdut viața în accidente altfel minore, doar din cauza acestei hibe a rezervorului. Anchetele ulterioare au arătat că problema ar fi putut fi prevenită încă din proiectare, cu costuri de fabricație infime (vreo zece dolari în plus), dar compania a fost mai preocupată de profitabilitate decât de siguranță.

Finalmente, Ford Motors a rechemat un milion și jumătate de Pinto în service și le-a făcut modificările necesare. Cum zice o vorbă românească, scumpul mai mult păgubește.

Din fericire, modelul nu mai există, altfel ar fi fost dificil pentru bietul său proprietar să-și facă un RCA online la exploziva sa mașină. Chiar și Maria, asistenta online a RCA.RO, l-ar fi întrebat de două ori: ești sigur?

2. Renault Dauphine.

Și Dauphine s-a dorit a fi un automobil economic destinat unei Europe care încă nu-și revenise complet după război. Mașina s-a bucurat de un mare succes pe Bătrânul Continent, cu peste două milioane de exemplare vândute. Dar odată ce-a trecut Oceanul Atlantic, Dauphine a intrat în colimatorul unei piețe mult mai pretențioase.

Criticii americani au fost șocați de cât de leneșă era mașina. Dauphine accelera de la 0 la 100 de kilometri la oră în 32 de secunde și cam acolo se oprea, fiindcă viteza maximă era de 106 km/h. O altă problemă semnalată de critici era rugina. După o iarnă pe străzile din New York, Dauphine arăta ca o strecurătoare. Pe lângă toate astea, era foarte greu de manevrat și, de aceea, predispusă la accidente.

Producătorul și-a însușit aceste critici, iar reclama următorului model lansat pe piața americană spunea, cu umor și eleganță: „Acesta este un Renault pentru cei care și-au jurat că nu mai cumpără Renault în viața lor.”

3. Chevrolet Vega.

Chevrolet Vega a fost un mare succes de vânzări și o la fel de mare dezamăgire pentru cei care au cumpărat modelul. Botezată după cea mai luminoasă stea din constelația Lirei, mașina a fost cu adevărat o stea: una căzătoare.

Atunci când s-a lansat, la începutul anilor '70, Vega s-a dorit, la fel ca Pinto, o mașină compactă și economică, segment în care americanii nu excelaseră niciodată.

Coroziunea accelerată și problemele frecvente la motor au făcut ca, la finalul deceniului în care se lansase, parcurile de dezmembrări erau pline de Vega. Eșecul acestui model a avut un impact fatal asupra mărcii, iar, conform analiștilor, Vega fost începutul sfârșitului pentru Chevrolet, care a falimentat în 2009.