Ei, cum ar fi să plătești RCA-ul în funcție de cât conduci?

Bulă merge la o terasă, comandă patru mici și se așează la masă. Peste câteva minute, ospătarul sosește cu o tavă pe care sunt 20 de mici și patru beri. Le pune pe masa lui Bulă.

-Dar eu n-am comandat decât patru mici, explică Bulă revoltat.   Nici nu pot să mănânc 20 de mici. Și nici bere nu beau, că sunt cu mașina.
-Stați liniștit, îi răspunde ospătarul. Mâncați cât puteți și beți ce doriți. Dar mie să-mi plătiți 200 RON.
-Dar de ce să plătesc pentru ce n-am mâncat și n-am băut?
-Fiindcă așa vă obligă legea.

Vi se pare absurd bancul de mai sus? Și nouă. Dar el expune cu fidelitate situația asigurărilor RCA. Trebuie să plătiți și pentru ce n-ați consumat, fiindcă așa zice legea.

Nu toți automobiliștii își folosesc mașina cu aceeași intensitate. Unii se duc cu ea și la muncă, și la cumpărături, și în vacanță. Fac 20-30.000 de kilometri pe an cu ea (sau poate chiar mai mult). Alții se urcă la volan doar odată pe săptămână. Alții o țin în fața blocului și nu se ating de ea. Dar toți sunt obligați de lege să-și facă asigurare RCA, chiar și cei care nu-și conduc deloc mașinile. Iar prima de asigurare nu ține cont de numărul de kilometri parcurși. Ceea ce e cam absurd – ca în bancul de mai sus – fiindcă, așa cum ne spun și matematica, și bunul simț, cu cât conduci mai mult, cu atât riscul unui accident crește.

E nu doar absurd, ci și nedrept, ca o mașină care face 30.000 de kilometri pe an să fie asigurată RCA la fel ca una care face de zece ori mai puțin. Vorbim de același tip de mașină și de acel nivel de bonus-malus al șoferului. S-ar putea cumva îndrepta această situație?

Da, s-ar putea. Iar soluția vine, ca de obicei, din străinătate. Companiile de asigurări din țări mai civilizate decât a noastră au implementat deja un sistem pay-by-mile (plata la kilometraj) pentru a-i servi în mod corect și pe motoriștii care „consumă” mai puțini kilometri pe an. În Occident, un astfel de produs este cu atât mai util cu cât o familie poate avea două sau trei mașini, fiecare cu un alt regim de utilizare. Una pentru alergătura de zi cu zi, alta pentru vacanțe, de pildă. Și atunci, fiecare mașină trebuie asigurată pe alți parametri, întrucât riscurile asociate diferă.

Pentru implementarea unui astfel de serviciu, este nevoie doar de un mic dispozitiv electronic care urmărește și raportează numărul de kilometri înregistrați de autovehiculul asigurat. Clientul plătește o sumă fixă, pentru mașina staționară, și o sumă variabilă calculată după numărul de kilometri parcurși. Nu te-ai mișcat de pe loc? Nu plătești nimic în plus. Ai făcut 100 de kilometri? Plătești cât pentru 100.

Un exemplu de astfel de asigurare telematică este By Miles dezvoltată de Tesla (și disponibilă și pentru alte mărci). ByMiles este conceput în așa fel încât dispozitivul de la bord raportează nu doar distanțele parcurse, ci și comportamentul la volan al șoferului (ceea ce unora dintre noi s-ar putea să nu le convină, mai ales în traficul din România).

În SUA, compania AllState oferă un CASCO pay-per-mile cu o rată fixă de un dolar și jumătate pe zi și una variabilă de 6 cenți pe kilometru. Iese undeva la 2 dolari pe zi pentru un șofer mediu, sensibil mai puțin decât prima medie CASCO în SUA.

Și cei de la Norwich Union (UK) au avut un astfel de produs, lansat în 2006, care a avut un mare succes în primii ani. L-au retras din cauza îngrijorărilor legate de „intimitate”. Dispozitivul de la bord știa mai multe decât voia englezul de rând să se afle. E un punct de vedere cât se poate de valid.

Și la noi au fost câteva tatonări pe subiect, venite în special din partea firmelor de transport rutier, care își doresc un control mai atent al costurilor. Dar nimic nu s-a concretizat. Plătim RCA-ul la fel cu toții, indiferent de cât de mult sau de puțin le folosim mașinile.

Întrebarea pe care o punem noi este: ați fi dispus să lăsați o firmă de asigurări să vă cunoască și să vă studieze obiceiurile rutiere dacă prin aceasta veți putea plăti mai puțin pe asigurarea RCA?