Pe unde s-o mai zgârii (1). Canionul Iskar, Bulgaria.

O mașină se poate zgâria și în parcarea din fața blocului. Dar ar fi sub demnitatea ei. Dacă tot ne punem pe zgâriat mașini, de lovit oglinzi sau de înfundat bare – ale noastre sau ale partenerilor de trafic – ar fi de preferat s-o facem undeva frumos. Ca amintirea drumului să șteargă plictiseala orelor petrecute în service.

Primul loc pe care îți propunem să-l zgârii cu propriile cauciucuri se află relativ aproape de casă, în Bulgaria învecinată: Canionul Iskar.

Din punct de vedere geologic, Iskar este cea mai bătrână apă curgătoare din Balcani. Totodată, este cel mai lung râu care curge cap-coadă prin patria castraveciorilor. De la izvoare până la vărsarea în Dunăre, Iskarul parcurge 368 de kilometri, din care ție îți recomandăm să conduci doar vreo 70, pe cursul mijlociu al râului, care este de departe cel mai spectaculos.

Călătoria noastră începe la Novi Iskar, o suburbie a Sofiei și o ia către nord, de-a lungul văii din ce în ce mai adânci a râului.

Prima oprire ai putea-o face în satul Thompson, dacă nu pentru frumusețea peisajului, măcar pentru insolitul numelui. Cătunul a fost botezat așa în memoria un maior britanic, Frank Thompson, care și-a dat viața luptând, alături de gherilele anti-fasciste bulgare, împotriva Reich-ului în al doilea război mondial. Bulgarii îi zic Tomsan. Ceea ce, să fim sinceri, nu ne zgârie foarte tare la urechi.

După Thomsan, pereții canionului se înalță și se tot înalță până ating 500 de metri. Când observi treaba asta, se cheamă că ai ajuns la Lakatnik, un cătun ridicat în jurul unei gări. Aici se adună în fiecare weekend zeci de cățărători pentru a-și reînnoi colecția de zgârieturi. Pentru noi, pământenii, Lakatnik este de vizitat pentru coridorul impresionant pe care Iskar l-a dăltuit cu perseverență în inima de stâncă a munților (iată o metaforă la fel de inspirată ca o pietricică în parbriz).

Totuși, peisajul care te pune definitiv pe avarii se află 8 kilometri mai la nord, pe drumul către Milanovo. Un drum lăturalnic (Road 162), șerpuit și atât de îngust încât ai șanse să culegi, din mers, măcar o oglindă de Moskvici model 1972, încă funcțional.

Ca ultimă oprire îți recomandăm Mânăstirea Cerepiș (Cherepish pe Google Maps), așezată într-un loc mirific de pe malul năzdrăvanului Iskar. Printre rugăciuni, nu uita să-I mulțumești lui Dumnezeu că ți-a dat gândul bun de a-ți face RCA la RCA.ro, lucru care te-a scutit de discuții interminabile despre zgârieturătă, oglindătă sau polițătă.

Drum bun!